Biserica din satul Duşeşti, comuna Ştefan cel Mare, ce poartă două hramuri: „Sf. Nicolae” şi „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”, este aşezată într-o zonă pitorească, înconjurată de dealurile şi pădurile nemţene, pline de lăcaşuri sfinte şi elemente ce atestă istoricitatea şi religiozitatea poporului român. Biserica este aşezată la kilometrul doi al drumului ce şerpuieşte de la comuna Ştefan cel Mare spre comuna Bodeşti, drum mărginit de copaci precum tei, pini, cireşi şi stejari.
Satul Duşeşti este un sat cu oameni gospodari numărând aproape şaizeci de familii. Enoriaşii acestei parohii sunt oameni credincioşi, cu frică de Dumnezeu, chiar dacă de-a lungul timpului au existat încercări de acaparare din partea sectelor. Sătenii din acesată parohie şi-au păstrat credinţa ortodoxă strămoşească. În sat nu locuiesc alte etnii. Satul Duşeşti este învecinat de sate precum: Cârligi, Soci, Bordea şi Corni.
Pisania dăltuită pe zidul bisericii ne arată că: „Acest sfânt lăcaş cu hramul Sf. Ierarh Nicolai este fundat la anul 1858 cu cheltuiala Domnului Logofăt Petru Roset cu osteneala Domnului Saraar Petru Liciu.”
Biserica cu hramul „Sf. Nicolae” din Duşeşti este împărţită în pronaos, naos şi Sfântul Altar, lipsind apsidele; ea este construită din piatră şi cărămidă. Cu toate că dimensiunile bisericii nu sunt atât de mari, cafasul este prezent şi el, de unde cântăreţii pot da răspunsurile la sfintele slujbe.
În anul 1993 a început lucrarea de renovare a bisericii, când a fost adăugat şi un pridvor, folosit ca pangar. Lucrările de renovare a bisericii au durat până în anul 1998, timp în care a fost construită din bolţari şi o casă praznicară, construirea acesteia fiind posibilă datorită credincioşilor enoriaşi şi a altor buni creştini din satele învecinate.
Pictura din biserică aparţine „zugravului” Muraru Nicolaevici, care avea şaptezeci de ani atunci când a realizat scenele biblice de pe pereţii şi bolta lăcaşului. În anul 1996 a fost adusă de la Târgul Neamţ catapeteasma din stejar, făcută de Croitoru Vasile, din satul Curechiştea. Această catapeteasmă a fost pictată de către pictorul Ioan Hantăr.
Casa praznicară a fost construită în perioada anilor 1998-2000 sub directa îndrumare a preotului Nicolae Văideanu. A fost sfinţită în toamna anului 2000.
La data de 26 iulie 1998, satul Duşeşti s-a îmbrăcat în haine de sărbătoare întrucât a avut loc resfinţirea bisericii, ceremonie la care a slujit un sobor de preoţi, în fruntea cărora s-a aflat Înaltpreasfintitul Daniel, Mitropolit al Moldovei si Bucovinei, când biserica „Sf. Nicolae” din satul Duşeşti a primit al doilea hram şi anume alţi doi sfinţi ocrotitori „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”. Tot atunci au fost înmânate distincţii de învrednicie ctitorilor şi colaboratorilor ce s-au ostenit pentru înfrumuseţarea acestui locaş: Gheorghe Achelăriţei, Vasile Călian, ing. Vasile Jora, Ioan Apintei, Neculai Hanganu şi Gheorghe Surugiu, precum şi preotului paroh, Nicolae Văideanu, ce a primit rangul de stavrofor.
De-a lungul existenţei sale, în acesată biserică au slujit mai mulţi preoţi: părintele Eugen Grigoriu, alături de prezbitera Eugenia, preoţii-călugări Epifanie şi Macarie, preotul Văideanu Nicolae(1983-2006), împreună cu prezbitera Manuela, iar din aprilie 2006, preotul Nicolae Iliuţă, alături de prezbitera Melania-Elena.
Începând cu anul 2007, s-au demarat lucrările pentru construirea casei parohiale. În prezent, casa este acoperită, iar uşile şi geamurile montate.
